Scriu aproape zilnic, iar dacă nu scriu in capul meu se formează idei și postări virtuale kilometrice despre tot ceea ce ne înconjoară și toate sentimentele care trec prin minte sau/și prin suflet. Săptămâna asta mi-a venit de multe ori “la fileu”, sa zic așa, ipoteza : “ cât de simpla ar fi viața noastră dacă fiecare din noi ar spune ceea ce simte și gândește “. Târziu am ajuns sa realizez ca totuși nu e chiar atât de ușor , oricât de simplu ar părea. Pe tei a ajunge la o asemenea “performanța” ar trebuii sa mai schimba pe ici, pe colo câte ceva la fiecare din noi. De câte ori nu am auzit expresia : “spune-mi ce anume te deranjează la mine, chiar nu o sa ma supăr, mie îmi place sa am in jur doar prieteni sinceri “. Și cam așa încep multe războaie reci/mute ( Spune-ți-le cum doriți voi). Pentru a ajunge la un asemenea nivel de a accepta critica , fie și a unui prieten foarte bun, eu consider ca anumite valori și nivele de stima de sine trebuie sa die la un nivel atât de înalt , încât rar vom întâlni in oameni. Nu știu dacă ma pot referi ca a fi respect de sine dar îmi vine in minte niște rânduri văzute pe Facebook: “ Atata timp cât știu ce aduc la masa, nu îmi e frica sa mănânc singur” ( bineînțeles varianta in engleză suna mult mai bine, dar traducere mi se pare justa)
Atata timp cât sti exact cine ești , cât valorezi și ce dai, nu trebuie sa accepți din partea nimănui sa îți pună o nota, o descriere sau orice altceva ce te poate face sa nu mai fi tu. Tu ești tu, iar părerea celorlalți nu contează. Este părerea lor, punctul lor de vedere, nu îl face și al tău.
Oricât de greu ar fi spune-ți mereu ceea ce aveti pe suflet și inconjurati-va cu oameni care isi cunosc propria valoare și cel mai important ai o minte deschisă către orice gen de discuție, chiar și una critica.
Weekend fain dragii mei
Love @
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc pentru comentariu