An fulger

Nu știu când, nu știu cum, dar ne aflam in luna Decembrie 🙈 Cand a trecut anul, ce magie S-a întâmplat? Nu găsesc explicație pentru modul in care zilele zboară, mi se pare ca mai ieri era 2010, 2015 iar astăzi am clipit odată și suntem in prag de 2022. Citeam zilele trecute povesti ale oamenilor din anii 50-60, cărora  li se părea ca totul se mișcă foarte repede si evoluția si trecerea timpului nu se mai simte. Pai dacă înainte nu simțeai trecerea timpului pentru ca era înzestrat cu schimbări si modernizări constant ( unii ar numi-o evoluție )? Ce sa mai spunem noi acum? Când toate device-urile noastre își crează update-uri aproape zilnic in care ne înștiințează Ca o noua modalitate de conectare cu x serviu se face instant , transferul bancar instant ( banii lichizi se văd mai greu), conexiunea cu lumea înconjurătoare se face la secunda. Devenim din ce in ce mai nerăbdători si ne dorim rapiditate in orice si oricum si culmea chiar primim ceea ce ne dorim. Dacă in anii 50-60 li se părea ca trece timpului nu se mai simte ai timpul zboară, cred ca ar fi amuzant sa facem un salt in timp, ar fi amuzant . Ma întreb cum ar fi sa teleportam un adolescent in anii 50 si sa ii explicam modul de funcționare al telefonului, care nu este mobil si nu trimite mesaje instant 🙈 ar fi amuzant. Ar fi tot odată interesant sa vedem in zilele noastre un tânăr îndrăgostit care trimite o scrisoare de dragoste iubitei lui și așteaptă cu nerăbdare un răspuns, care poate veni in cel mai fericit caz intr-o săptămâna, poate chiar 2-3. 

Mai pe scurt, zic ca ar fi frumos sa ne oprim măcar odată in zi sa facem o acțiune care sa nu fie cu răspuns instant. Poate mâine putem scrie o scrisoare unui vechi prieten sau ruda îndepărtată. Sau poate plantam mai multe plante 😉 asta ar salva și natura și pe noi înșine plus ca ar lucra intens la răbdarea noastră de a le îngriji pana la maturitatea lor când ne putem bucura de miros si culoare. 

Va imbratisez cu drag si sper sa ne mai “ citim” măcar o data pana in anul 2022🤗

Love @

Sinceri și de valoare

Scriu aproape zilnic, iar dacă nu scriu in capul meu se formează idei și postări virtuale kilometrice despre tot ceea ce ne înconjoară și toate sentimentele care trec prin minte sau/și prin suflet. Săptămâna asta mi-a venit de multe ori “la fileu”, sa zic așa, ipoteza : “ cât de simpla ar fi viața noastră dacă fiecare din noi ar spune ceea ce simte și gândește “. Târziu am ajuns sa realizez ca totuși nu e chiar atât de ușor , oricât de simplu ar părea. Pe tei a ajunge la o asemenea “performanța” ar trebuii sa mai schimba pe ici, pe colo câte ceva la fiecare din noi. De câte ori nu am auzit expresia : “spune-mi ce anume te deranjează la mine, chiar nu o sa ma supăr, mie îmi place sa am in jur doar prieteni sinceri “. Și cam așa încep multe războaie reci/mute ( Spune-ți-le cum doriți voi). Pentru a ajunge la un asemenea nivel de a accepta critica , fie și a unui prieten foarte bun, eu consider ca anumite valori și nivele de stima de sine trebuie sa die la un nivel atât de înalt , încât rar vom întâlni in oameni. Nu știu dacă ma pot referi ca a fi respect de sine dar îmi vine in minte niște rânduri văzute pe Facebook: “ Atata timp cât știu ce aduc la masa, nu îmi e frica sa mănânc singur” ( bineînțeles varianta in engleză suna mult mai bine, dar traducere mi se pare justa) 

Atata timp cât sti exact cine ești , cât valorezi și ce dai, nu trebuie sa accepți din partea nimănui sa îți pună o nota, o descriere sau orice altceva ce te poate face sa nu mai fi tu. Tu ești tu, iar părerea celorlalți nu contează. Este părerea lor, punctul lor de vedere, nu îl face și al tău. 

Oricât de greu ar fi spune-ți mereu ceea ce aveti pe suflet și inconjurati-va cu oameni care isi cunosc propria valoare și cel mai important ai o minte deschisă către orice gen de discuție, chiar și una critica. 

 Weekend fain dragii mei 

Love @

New age Arke

How can we change the world?

by building an ARK... but not just any ARK...

ARK = Act of Random Kindness ☺️😉

Ce mai face sufletul tău?

Buna să îți fie inima ❤️

De ce să faci bine? De ce să ajuți? Nu vezi câtă răutate e în lume? Trebuie să fi rău pentru a reuși  în viață !! Nimic mai neadevărat ! 

Dacă uzi o floare și ea nu crește, ne udând-o șansele ca ea să crească sunt exact zero. Udând-o nu îți dă garanția că v-a crește mare și frumoasă, dar faci ceva în direcția asta, îi oferi o posibilitate/ajutor in a crește. 

De ce ești bun cu X , nu vezi cum te răsplătește ? 

Bunătatea mea nu e condiționată de răspunsul pe care mi-l dai tu. Bunătatea mea e a mea, e ceea ce vreau eu să dau, ne așteptând nimic din partea ta. Dacă faci ceva pentru celălalt așteptând orice fel de recunoștință, mulțumire, laudă, nu este altceva decât un serviciu contra cost. Chiar și starea de bine pe care o simți când cineva te apreciază este o recompensă. Trebuie sa te simți bine tu, doar pentru că ai făcut bine și atât. Tu cu tine, reacția celuilalt e problema lui.

Soarele nu te încălzește pentru că vrea el să fie bun cu plantele și cu tine ,să îți dea vitamina D și alte beneficii, el o face pentru că așa e el construit, acesta e scopul lui, acesta e felul lui de a fi, de a exista. Nici un om nu s-a născut rău și nici un animal. De ce îți renegi natura ta? Niciodată un bine răsplătit cu rău nu a rămas așa, pentru că ce să vezi, binele învinge întotdeauna,  iar dacă încă nu e bine, înseamnă că încă nu s-a terminat . Mai presus de toate fi bun și gândește-te mereu la sufletul tău🤗  e ușor să faci un rău, dar ceea ce se întoarce poate atârna greu la sufletul tău. Fi bun ori de câte ori se poate , iar dacă vrei cu adevărat, se poate întotdeauna 🤗 Până și energia/vibrația/sentimentul simțit după o fapta bună nu se poate compara cu o faptă rea. Oricât de mult ai încerca să te minți că ai făcut ceea ce trebuia ca ție să îți fie bine, neinteresându-te de cel de lângă tine, în adâncul sufletului tău vei simți mereu vinovăția și gândul că ar fi putut fi altfel, dar nu este. Sufletul tău nu poate fi mințit, oricât ai încerca. După cum spuneam, mai presus de toate suntem suflete, iar sufletul nu are puterea sa minta . 

Tu când ai vorbit ultima oară cu sufletul tău? Când i-ai luat ultima oară “pulsul”? 

Weekend fain să aveți 🤗 și sufletul împăcat 🤗 vibrații cât mai înalte și stare de bine vădoresc. Aveti grija de sufletele voastre 

Love @😘

Dumnezeul meu, al tau, al lui...

New book. Cross Roads, by WM Paul Young

Dumnezeu este un subiect destul de sensibil, fiecare are filtrul propriu de a privi totul, incepand de la sensul vietii, provenienta vietii si a tot ceea ce exista. Nu am definit niciodata cuvantul Dumnezeu, religia in sine si/sau viata cu tot ceea ce inseamna ea. Mereu am stiut ca Dumnnezeu e bunatate si tot ceea ce tine de pozitivism, ceea ce cred ca este o mare lista de credinte ce au fost date din mosi-stramosi. Orice minciuna are un sambure de adevar. Plecand de la premisa aceasta putem sintetiza ca tot ceea ce stim in ziua de azi este in mare parte o  minciuna ( orice vorba transmisa din gura-gura, la un moment dat isi v-a schimba structura) dar cu un sambure de adevar. Cele mai importante parti ale istoriei nu au fost transmise prin carti si manuscrise, ci pe cale orala, ceea ce a dus cu siguranta la mici modificari. Nimeni nu a gresit la transmitere, pur si simplu si-a exprimat credinta si informatia primita mai departe adaugand si filtrul propriu. Nu exista adevar absolut, exista filtru propriu ceea ce nu face informatia falsa, ci personalizata .

Dupa vizionarea unui fim m-am ales :)) cu inca 3 carti. Autorul creaza intaliri cu Dumnezeu, intr-un mod atat de placut incat iti doresti sa te intalnesti  si tu cu o parte din Sfantta Treime.

Daca nu ai timp/chef/placerea de a citi o carte iti recomand un film, se numeste "The Shack", apoi te astept la povesti.  

Care e definitia ta despre Dumnezeu? Cum l-ai explica tu pe Dumnezeu unui strain care nu stie nimic despre viata, moarte si tot ceea ce tine de existenta?

Daca te-ai intalni cu Dumnezeu, ce l-ai intreba? Ce aume i-ai cere? si pentru ce i-ai multumii sau reprosa?

din nou și din nou

Cărți, cărți și iar cărți 

In ultimul an am citit mai mult decat am făcut-o toată viața mea :)) mai mult chiar și decât am făcut-o in timpul școlii. Cu fiecare carte mi se Aștern in cap și uneori in jurnal diferite întrebări cărora le caut un răspunsul sincer. Astăzi ajung la finalul cărții “ plânsul lui Nietzsche “. Aproximativ la fiecare 2-3 capitole am câte un moment de reculegere și o reîncercare de a-mi pune in ordine gândurile și sentimentele proprii. In momentul de fata Nietzsche prezintă următoarea teorie : “Dacă ar fi sa retrăiești viața pe care ai trăit-o și o trăiești acum la infinit? Cum ar fi? “ Imaginează-ti Trăind la infinit aceleași experiențe, aceleași sentimente ... totul repetându-se la infinit . Nu ești mereu fericit , nu faci mereu alegerile pe care ți le dorești , uneori ești constrâns de circumstanțe , societate sau orice altceva dar nu este ceea ce simți tu . Este ca și cum tu ești regizorul propriei tale vieți dar mai mereu actorii își dau cu părerea și joaca ce vor ei. Frustrant sa îți fie viața condusă de alții, nu?!  

Nu e niciodată prea târziu sa îți schimbi viața și modul de a gândi sau acționa. E viața ta și totul depinde de tine însuti. Nu regret nimic din ceea ce am trăit pana acum. Fara toate experiențele bune și rele nu as fi fost aici unde sunt acum. Viata trebuie, in opinia mea, sa fie o aventura, o problema de matematica cu multe necunoscute, iar prin rezolvarea fiecărei necunoscute sa fim mai aproape de aflarea următoarei și tot așa ... pana când se termina sau poate o luam de la capăt . Tot ceea ce îmi doresc este sa fiu capabilă la sfârșitul vieții mele sa pot spune din tot sufletul meu : BIS , mai vreau odată ! 

Imaginează-ți sa te uiți toată viața la același film, din nou și nou. Imaginează-ți mâncând toată viața același fel de mâncare. Trist, nu?!  

With love @ ;)

sfârșit de început sau început de sfârșit

Hmm... cum sfârșești ceva ce nici nu a început ? 2020 e un an care ne-a ținut in loc fizic ( pe unii poate si psihic) nu prea s-a simțit nici venirea primăverii , nici caldura verii , poate acum se simte o ușoară ușurați când in calendar se zărește sfârșitul calendaristic al acestui an sumbru din punct de vedere al virusului Sars-CoV.

Sa ne fie clar de la început 😂 acest blog ( se dorește a fi blog ) a luat ființa undeva prin 2012-2013, o perioada a vieții mele când ma simțeam  singura și parca vroiam sa vorbesc cu cineva dar in același timp vroiam sa fiu lăsată in pace 🙈 ( un fel de doua feluri cu Cireașa - on top😂) V-ati prins ca este 2020 și in 8-9 ani am scris doar de 3 ori. Ultima  oară blestemam timpul care zboară și nu prea ne lasă timp sa facem tot ceea ce ne propunem. Pe atunci munceam foarte mult, nu știu de ce și pentru ce dar am ajuns la o maturitate spirituală in care nu ma mai întreb de ce am făcut anumite chestii in trecut, ci mulțumesc, deoarece toate acestea m-au adus unde sunt acum. Unde sunt acum? Pai tot acolo dar cum mai multe cunoștințe și mai multe învățături de așa da și așa nu, învățate din experiențe reușite și mai puțin reușite sau complet eșuate. Regret ceva ? Cu siguranța, nu! As fi vrut poate unele lecții sa le învăț mai repede și mai ușor dar cu siguranța nu ar mai fi avut același efect. Momentan ma bucur de valul pe care ma aflu și încerc sa fac “surf” cât de bine pot ( o sa va explic pe larg expresia pe care am dobândit-o in urma unei cărți citite de curând).  Prin urmare, da, cam cu asta ma ocup de vreo 2 ani, citesc și lucrez cât de intens pot asupra mea și a versiunii mele cele mai bune care îmi doresc sa devin. Scrisul e o pasiune veche, asupra căreia mereu am ezitat mereu. Motive? Habar nu am, prea multe sa aleg doar unul 🙈 dar promit sa încerc pana îmi iese așa cum trebuie ( ma rog, cine poate definii acest “cum trebuie”?!)

Sa ne oprim aici, zic sa nu fie prea mult, sa nu cumva “sa mi s-aplece” și sa îmi fie rău 😂

Va salut cu drag și nu uitați, orice ar fi #bekind  

With kindness @

postarea numărul 2

2012 a fost prima postare ... se pare ca mi-a luat cam 5 ani sa efectuez a doua postare 😂😂 sa vedem cât mai durează pana la următoarea 😂😂 si nu , nu este din lipsa de subiecte de vorbit , asa ceva nu lipsește niciodată. Timpul , timpul asta blestemat , care zboară dw nici mu îl simți. Pupici

Independenta

Este greu , foarte greu sa fi independența intr-o lume setată pe același concepție veche . Femeia trebuie sa fie docilă, soție /iubita ascultătoarea ( sa nu cumva sa iasă din cuvântul bărbatului) , o mama devotată , etc . Nu spun ca nu ar exista femei de succes, Doamne ferește , departe de mine gândul. Exista, însă munca lor de a ajunge independente si de succes presupune un efort dublu fata de cel depus de un barbat. Femeile din ziua de azi nu prea mai țin mortiș in a avea un barbat care sa le susțină financiar sau emoțional. Sa nu exageram totuși , mai sunt si femei care doar asa ceva cauta, respectiv suport financiar , nicidecum emoțional . Orice femeie , indiferent de studii (știu ca in zilele noaste se tine foarte mult cont de anumite hărți care sa dovedească anumite aptitudini care pot fi avute si fără acele diplome si etc ) poate fi independența financiar si emoțional . Femeile trebuie sa se autoreduce sa fie independente, din toate punctele de vedere , fără de barbat, societate si uneori chiar si părinți. In momentul in care intervine aceasta schimbare in mentalitate fericirea deplina vine cu siguranța . Nu susțin Singurătatea ... doar independența . Învață sa ai grija de tine , sa nu depinde de nimeni in nici un fel.in momentul in care nu datorezi nimic nimănui si nimeni nu iți datorează nimic , te poți bucura fără bariere , prejudecăți , etc de relațiile de amiciția , iubire , șamd . Nu uitați feteleor . FIȚI INDENDENTE si nimic nu va va putea dobora

Prima data dupa 3 ani :P

toata lumea sta uneori in intuneric si se gandeste cum ar vrea sa vorbeasca si sa spuna lumii ce ii trece prin cap. suna atat de simplu si ok in minte incat atunci cand se asterne pe hartie (pt secolul nostru on line) este diferit. in fond si la urma blogul, din punctul meu de vedere asta este, un fel de mini jurnal pe care il dai tuturor sa il citeasca si atepti pareri, comentarii, opinii, etc. mi-am creat acest cont de vreo 3 ani, daca nu si mai mult, dar niciodata nu am avut curajul necear sa scriu si nici inspiratia, dar se pare ca atunci cand esti singur si nu ai cu cine vorbi acesta este un mod perfect de a te descarca si a-ti pune gandurile in ordine. Prin urmare aceasta este prima postara dupa 3 ani...oare cat timp va trece pana o voi face pe urmatoarea. banuiesc ca ramane de vazut sau mai bine zis citit. Kisses si nu uitati sa fiti ceea ce vreti voi sa fiti si nu societatea.... e mai bine sa fi urat pt ceea e esti cu adevarat decat iubit pentru o fata falsa.